Episodul 2 : Incepem sa ne facem vizibili

 In perioada de dupa parasirii pesterilor si asezarea in comunitati de tip sat agricol , apar lucruri foarte interesante care inca nu le putem explica.
 STONEHENGE este cel mai cunoscut , aparent un calendar solar creat din blocuri de piatra care au si 50 de tone , aproape cat multe din tancurile moderne .
 Ca multe lucruri descoperite nimeni nu stie cum au fost construite , cum puteau niste oameni care abia cunosteau roata puteau sa mute roci cat 50 de masini in masa cel putin cate 50 de km de la cea mai apropiata cariera si apoi urmand partea grea sa le aseze una peste alta formand un cerc , este pur si simplu uimitor cum lumea stiintifica poate decat sa isi dea cu parerea , emitand diverse teorii fara acoperire ca de exemplu idea ca pietrele au fost aduse pe role facute din busteni , dar nimeni nu poate sa justifice cum acele pietre de zeci de tone au fost mutate una peste alta.

 Stonehenge la 1877.Daca a putu fi construit de oameni primitivi de ce nu a putu fi reconstruit pana in secolele 19-20.

                         Probabil felul in care era Stonehenge arata la finalizare si felul in care functiona

In legende din perioada secolului XII se spune ca Stonehenge a-r fi fost construit de giganti , un concept care este prezent in foarte multe civilizatii ca de exemplu cea sumeriana care avea mitul gigantilor care au venit pe pamant din stele si s-au imperecheat cu femeile pamantene.




CALENDARUL DE LA SARMISEGETUZA este o constructie foarte asemanatoare cu Stonehenge , fiind aparent tot un calendar.Oare cate persoane se gandesc cum acesti oameni puteau sa cunoasca miscarile solare atea cunostinte care probabil 90% din populatia actuala nu le cunoaste.

  Sanctuarul mic circular constã din 101 stâlpi si 13 lespezi care îi împart în 13 grupuri: 8 grupuri de câte 8 stâlpi, 1 grup de 7 stâlpi, 3 grupuri de 8 stâlpi si 1 grup de 6 stâlpi. Fiecare stâlp, în interpretarea acestor autori, reprezintã o zi si o noapte (o zi întreagã) iar un grup reprezintã o sãptãmâna. Deci vom avea de-a face cu sãptãmâni de opt, de sapte si de sase zile. O circumferinta constã din 13 sãptãmâni sau 101 zile (cãci 8x11 + 7x1 + 6x1 = 101). Dacã vom efectua un ciclu de trei circumferinte plus opt sãptãmâni vom obtine un an întreg (13 x 3 + 8 = 47 sãptãmâni). Fiecare din cele 13 lespezi despãrtitoare va marca sfârsitul unui an si începutul unuia nou. Deci vom avea un grup de 13 ani cu 364, 366, 365, 366, 365, 364, 366, 365, 364, 367, 364, 366 si 365 zile. Dupã parcurgerea lor, diferenta dintre timpul calendaristic si cel astronomic este de o zi care se poate lesne corecta.Aceasta structura ne da o ideie despre cunostintele matematice ale oamenilor din acea perioada pe care prea usor ii trecem cu vederea in cel mai bun caz ca primitivi sau in cel mai rau ca salbatici.


LINIILE DE LA NASCA din Peru sunt un set de desene in desert facute pe suprafate cat un sat care ne prezinta lucruri de la animale la niste humanoizi desenati in piatra de pe munte , si chiar o harta cu pozitionarea unor grupuri de stele absolut identice cu cele facute de astronomi acum cu ajutorul anumitor tehnologii inexistente

                                                                          ''Cainele''

    ''Uriasul" este impreuna cu harta stelara cea mai importanta opera , nu numai pentru ca este sapata direct in munte ci pentru ca ne prezinta un umanoid care este foarte asemanator cu descrierile despre vizitatorii din spatiu

      O harta de stele facuta pe o suprafata enorma de multe hectare , fiind corecta pana la ultimele detalii

                                                                           ''Maimuta''

    ''Paianjenul'' apare intr-o teorie relativ noua , ajutati de computere arheologi si astronomi au ajuns la concluzia ca este tot o harta dar a constlatiei Orion


  Aceste desene au fost facute trasand in platoul desertului , ele fiind descoperite de omul civilizat abia in anii 30 cand avioanele au inceput sa traverseze acea zona , demonstrand cat de enorme sunt , fiind vizibile si descifrabile doar la altitudine foarte mare.
  Toate teoriile lasate la o parte nimeni nu poate spune sigur de unde aveau locuitorii acestor zone acces la informatii pe care oficial noi le v-om descoperii cel devreme in secolul 18 cu peste 2500 de ani dupa cei din Nasca.


CALCAIUL DE LA AIUD .In anul 1973, in centrul Transilvaniei, langa orasul Aiud, niste muncitori care lucrau la extrasul nisipului dintr-o cariera, au gasit la baza malului excavat trei corpuri „ambalate” parca in invelisul intarit format din nisipul puternic presat pe acestea. Era si normal sa apara astfel, caci statusera foarte, foarte mult timp sub stratul respectiv – gros de aproape 10 metri, care s-a depus de-a lungul vremii deasupra lor. De cand se aflau acolo acele „forme”, nimeni nu poate sti, dar oricine isi poate da seama ca depunerea de catre o apa a unui strat sedimentar de circa 10 metri, dupa care albia s-a retras catre alte terenuri care astazi sunt mai joase, reprezinta un timp indelungat, chiar foarte indelungat.
Repetate analize metalografice aveau sa ridice semne de intrebare si mai mari. Astfel, din buletinul emis de centrul de cercetari ICPMMN (Magurele) rezulta ca metalul din care fusese realizata piesa era de fapt un aliaj complex, format din 12 elemente diverse. Elementul principal (marea surpriza!), era aluminiul, in proportie de 89%. Restul elementelor componente au fost gasite ca fiind urmatoarele: cupru - 6,20%, siliciu - 2,84%, zinc - 1,81%, plumb - 0,41%, staniu - 0,33%, zirconiu - 0,2%, cadmiu - 0,11%, nichel - 0,0024%, cobalt - 0,0023%, bismut - 0,0003%, argint - 0,0002%, galiu - urme. Deci, piesa respectiva este un aliaj din aluminiu! Dar, deschidem o paranteza importanta: aluminiul a fost descoperit in laborator in anul 1825 de catre Oersted, si inceputa producerea sa pe cale industriala abia in 1883, cadmiul a fost descoperit in 1817, nichelul in 1751, bismutul in 1753 iar cobaltul in 1735.

Multe teorii sunt prezentate , ca acesta a-r fi fost un subansamblu dintr-un aparat de zbor si facea parte din trenul de aterizare , dar sincer ma indoiesc , este o piesta foarte grea , si din cunostintele mele este plina in timp ce piesele de aceste dimensiuni sunt in general scobite macar partial , partea interesanta este compozitia care descrisa mai sus seamana mai degraba cu un aliaj modern decat o unealta banala , iar multe din aceste metale mai ales aluminiu au nevoie de ELECTRICITATE in timpul procesului de productie , lucru care ne duce automat cu gandul la faptul ca electricitatea era disponibila stramosilor nostrii cu mii de ani inainte ca ea sa fie descoperita sau mai bine zis redescoperita in 1791 de Luigi Galvani , desii exista texte egiptene din 2750 I.H in care ne este descris tiparul electric ca "Fulgerul Nilului" ei facand legatura intre reactia fulgerului si socul primit de la un tipar , despre Egiptul si Babylon o rezerv un capitol special caci este unul dintre cele mai relevante subiecte in acest domeniu.

In urmatorul episod vom discuta despre cultura sumeriana un subiect foarte controversat care va pune pe gand multa lume.